Am promis să
revin cu detalierea unor probleme pentru care doresc să propun soluţii în
viitorul mandat de deputat. Una din acestea este problema reducerii deficitelor
din zona pensiilor, având în vedere că ne vom confrunta, nu prea departe în
timp, cu creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani, proporţional cu creşterea
speranţei de viaţă. Deocamdată specialiştii o consideră cea mai bună soluţie,
care nu va afecta negativ pensiile pensionarilor de după 2030 (şi aici mă refer
în special la generaţia “decreţeilor”, care constituie acum grosul populaţiei aflate
la potenţial activ maxim). La polul opus, cea mai proastă soluţie este
considerată legarea pensiei de creşterea salariilor, deoarece o astfel de
decizie ar putea produce deficite imense, aruncând economia în haos, iar naţionalizarea
pilonului II (sistemul de pensii administrate privat) ar scădea valoarea
pensiei cu o treime (ca rată de înlocuire a salariului).
Dacă la acest
moment fondul public de pensii acumulează deficite de 2,4% din PIB, la momentul
când generaţia decreţeilor se va pensiona, în jurul anului 2030, va începe cu
adevărat dezastrul: raportul pensie/salariu va scădea până sub 25%. Desigur că
actuala guvernare USL, care, pentru binele acestei ţări, sper sincer să se sfârşească
la 9 decembrie, este preocupată în aceste zile de campanie electorală să
promită şi vizavi de pensii ceva măriri substanţiale, dar fără substanţă... că
doar n-or fi interesaţi să spună adevărurilor pe nume şi să planifice lucrurile
cu 3-4 cicluri electorale în avans!
Trist pentru noi
este că, deşi România se află în prezent într-o fereastră de oportunitate deschisă
de situaţia demografică, ce i-ar permite o creştere economică accelerată dată
de concentrarea populaţiei în grupa de vârstă activă, care e însoţită,
teoretic, de costuri reduse pentru un numar mai scăzut al populaţiei de vârstă
dependentă (copii, vârstnici), totuşi nu reuşim să fructificăm acest bonus
demografic temporar. Cu toate că avem o generaţie voluminoasă numeric în jurul
vârstei de 45 de ani, deci la potenţial productiv şi de venituri maxim, noi ne
confruntăm cu problema unei rate scăzute de ocupare şi cu o disproporţie vădită
între numărul de angajaţi şi cel de pensionari. Altfel spus, nerezolvarea sistemică
a acestor deficienţe structurale vor duce, inevitabil, la efecte sociale şi
economice presante pe termen lung.
În acest context, inconştientul
ori nepăsătorul guvern USL vine şi taie investiţiile, adică tocmai acel sector
care ar fi generat locuri de muncă prin care să se facă absorbţia persoanelor
active, persoane care, la rândul lor ar fi generat contribuţii la fondul public
de pensii pentru susţinerea masei actuale de pensionari, cu diminuarea
sensibilă a deficitului fondului. Dar vin iarăşi şi atrag atenţia alegătorilor:
cum să-şi fi atras, repede-repede, electorat USL-ul, dacă nu promiţând una şi
alta, fără să ţină cont de urmări... După
ei, potopul!
Trebuie să privim raţional la tendinţele
demografice accentuate de îmbatrânire a populaţiei României. Cu toate că, în
momentul de faţă, România are o
populaţie mai tânără decât marea majoritate a statelor europene, în următorii
50 de ani va ajunge în grupul ţărilor cu cea mai îmbătrânită populaţie. Conform
prognozei Comisiei Europene, până în 2060 atât proporţia tinerilor, cât şi cea
a populaţiei active va scădea cu cca. 38%, în timp ce populaţia de 65 ani şi
peste va ajunge să reprezinte aproape 35% din populaţie. Segmentul de peste 80
ani de ani va fi mai numeros (13,3% din total populaţie) decât copiii între
0-14 ani (11,8% din total populaţie).
În acelaşi
orizont de timp şi în lipsa unor măsuri potrivite de ocupare, problemele
actuale din zona pieţei muncii vor persista pe termen lung. Rata mică a ocupării,
sub media europeană, nu se va ameliora de la sine în următoarele decenii. Mai
mult, din estimările Comisiei Europene, România este singura ţară din U.E. în care se prognozează, pe termen lung, o scădere
a ratei de ocupare sub nivelul actual ! La
această situaţie contribuie substanţial şi subocuparea din zona rurală, pentru
care nu s-au conturat încă soluţii realiste şi eficiente.
Aceste premize
mi-au conturat una din direcţiile de interes pentru viitoare iniţiative
legislative, dacă îmi veţi acorda încrederea de a vă reprezenta în Parlament în
calitate de deputat.
Nu sunt un susţinător
al ideii că problemele din piaţa muncii din zona rurală se vor rezolva printr-un proces natural de urbanizare...
consider această concepţie complet nerealistă din prisma faptului că procesul
de urbanizare a mediului rural este unul extrem de lent şi probabil într-un
orizont de 50 de ani România va ajunge la nivelul actual de urbanizare a ţărilor
vest-europene. Și asta în principal din cauza
specificului dezvoltării comuniste de după 1950
(urbanizare și industrializare forțate, mult peste ritmul în care survin aceste
schimbări în mod firesc în societăți libere)... apoi reculul survenit dupa 1989.
România nu mai poate parcurge azi traseul uzual al tranziției demografice
specific statelor în curs de dezvoltare, în care scăderea natalității se produce
în paralel cu creșterea economică și generează prosperitatea familiilor. România
a ratat potențialul economic pozitiv al tranziției demografice, căci aceasta
s-a produs în perioada regimului comunist și imediat după, iar astăzi ne-a rămas
să ne confruntăm doar cu efectele secundare, adverse ale acestei tranziții.
În această
situație, rata de dependență a sistemului public de pensii (adică raportul
dintre numărul de pensionari de stat și numărul total de contribuabili la sistem)
pleacă de la un nivel defavorabil, respectiv de la 0,85 pensionari/contribuabil
în 2010 și va ajunge la 1,5 pensionari/contribuabil în 2060. Ori, deși are una
dintre cele mai tinere populații din Europa, Romania are un deficit imens la
fondul public de pensii. Aceasta se datorează și faptului că, pe partea de
venituri, statul român este un colector slab. Înregistrăm evaziune fiscală la
colectarea CAS, iar subvențiile de la bugetul consolidat sunt greu de acoperit în
condițiile în care capacitatea administrativă este slabă.
Istoria
post-decembristă ne-a demonstrat că pensiile au fost întotdeauna un mijloc de
obținere, de către partidele la putere, a votului pensionarilor prin propuneri
sau decizii populiste ce nu puteau fi susținute financiar. Știm și că jocul
populist a avut un impact financiar major, a fost un joc costisitor și
periculos, și noi, reprezentanții ARD, nu mai vrem să acceptăm acest joc murdar
și riscant pentru echilibrul fondului public și chiar a întregii economii. Vrem
să tratăm pensionarii cu respect, vrem să le prezentăm situația în mod realist
și transparent și îi putem asigura de eforturile noastre susținute pentru
ridicarea nivelului de trai în contextul unei creșteri economice sănătoase.
Aș dori, din tot
sufletul, să nu mai văd reprezentanți iresponsabili ai USL și PP-DD tratând
pensionarii ca “masă de manevră” utilă doar în ziua
votului și facil de amăgit ulterior. Invit
ferm reprezentanții și candidații demagogi din USL (PSD+PNL+PC) și PP-DD să se
abțină de la promisiuni ce pot aduce voturi pe termen scurt, dar
ar expune întregul sistem riscului de colaps. Situația dificilă a pensiilor în România nu mai permite
niciun derapaj de la asigurarea echilibrelor posibile în contextul economic și demografic
existent. Mai
mult, consider necesar ca direcțiile principale de politică publică privind
pensiile să fie agreate consensual și responsabil de principalele partide
politice, astfel încât schimbările de la guvernare să nu pună sub vreun risc
linia generală de politică publică de echilibrare.
Poate am intrat
mai mult în detalii și am extins puctul meu de vedere cu privire la tema
sensibilă a pensiilor, însă era necesar pentru a-mi argumenta strategia ce o
voi urma în mandatul pe care numai dumneavoastră, alegătorii, mi-l puteți
încredința. Mai departe este
responsabilitatea fiecarui votant să descurajeze orice tendință populistă
și să voteze conștient pentru mai binele personal și al acestei națiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu