Educatia, incotro...

Marea majoritate a naţiei române a privit, după decembrie ’89, cu speranţă şi încredere spre vest. Din 2007 suntem în Uniunea Europeană şi încă, sub multe aspecte, ne comportăm de parcă am privi peste gard ! Vreau astăzi să mă refer la educaţie, pentru că, aşa cum spunea şi prof. Christine Griffin, tinerii sunt un indicator cheie al însăşi stării naţiunii. Ori, tocmai cu aceşti tineri români talentaţi, entuziaşti, plini de viaţă, de idei şi de pofta de a-şi pune ideile în practică, noi trebuie să construim acea societate bazată pe cunoaştere, care reprezintă dezideratul Europei stabilit prin directiva Consiliului European şi operaţionalizat în cadrul Strategiei de la Lisabona din anul 2000. O realitate cu care se confruntă şi Europa, dar care pentru România este dureroasă este fenomenul de Brain drain, respectiv exodul capitalului uman valoros – tinerii cu pregătire superioară, tinerii cu capacităţi antreprenoriale, tinerii cu abilităţi speciale (fie că vorbim despre ştiinţe ori arte). Şi fără o primenire sănătoasă a generaţiilor, cu cine să schimbăm atitudini, cu cine să creionăm strategii pe termen mediu şi lung ?

Concepţia egalitaristă a doamnei Andronescu, din nou ministru !, a dus la dispariţia învăţământului profesional şi la apariţia unei mase largi de tineri cu diplome, dar fără competenţe. Vrem să construim societatea bazată pe cunoaştere, dar nu avem cum să reuşim fără să punem accent pe competenţele transversale, şi mă refer aici la competenţele IT, antreprenoriale şi cetăţeneşti, care deţin un rol fundamental în pregătirea tinerilor pentru piaţa actuală a muncii. Acest tip de pregătire va reprezenta una dintre priorităţile acţiunilor şi iniţiativelor pe care le voi susţine ca deputat, pe lângă care adaug şi susţinerea alocării unui procent cât mai aproape de 3% din PIB (ţinta europeană stabilită încă pentru 2010) pentru sectorul Cercetare-Dezvoltare.

Este, poate, incomod, dar trebuie să recunoaştem că reuşim cu greu să ne mobilizăm cetăţenii să înceapă o afacere, aşa cum trebuie să reunoaştem că, la nivel de naţie, avem o foarte mare inerţie în ceea ce priveşte reacţia civică, cetăţenească constructivă. Sigur că sunt mai mulţi factori care concură la menţinerea acestei stări de fapt, însă în primul rând avem de-a face cu o carenţă educaţională. Avem nevoie să ne educăm adecvat tinerii în şcoli, dacă dorim o dezvoltare a gândirii critice şi a participării active în şcoală şi în societate ! Investiţia în educaţia copiilor şi tinerilor este cea mai rentabilă şi de preţ investiţie a unei naţiuni. Aşa ne asigurăm viitorul într-o configuraţie europeană echilibrată, iar printr-o alocare bugetară responsabilă pentru învăţământ şi cercetare-dezvoltare/inovare, ne vom putea păstra tinerii valoroşi acasă !

Tinerii sunt, pretutindeni în lume, esenţa schimbării şi progresului, iar România poate deveni competitivă prin tinerii săi energici şi cu spirit antreprenorial, capabili de performanţe, permanent conectaţi la schimbările tehnologice ori de mentalitate!

Cum vom plăti pensiile celor ce muncesc astăzi?

Am promis să revin cu detalierea unor probleme pentru care doresc să propun soluţii în viitorul mandat de deputat. Una din acestea este problema reducerii deficitelor din zona pensiilor, având în vedere că ne vom confrunta, nu prea departe în timp, cu creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani, proporţional cu creşterea speranţei de viaţă. Deocamdată specialiştii o consideră cea mai bună soluţie, care nu va afecta negativ pensiile pensionarilor de după 2030 (şi aici mă refer în special la generaţia “decreţeilor”, care constituie acum grosul populaţiei aflate la potenţial activ maxim). La polul opus, cea mai proastă soluţie este considerată legarea pensiei de creşterea salariilor, deoarece o astfel de decizie ar putea produce deficite imense, aruncând economia în haos, iar naţionalizarea pilonului II (sistemul de pensii administrate privat) ar scădea valoarea pensiei cu o treime (ca rată de înlocuire a salariului).

Dacă la acest moment fondul public de pensii acumulează deficite de 2,4% din PIB, la momentul când generaţia decreţeilor se va pensiona, în jurul anului 2030, va începe cu adevărat dezastrul: raportul pensie/salariu va scădea până sub 25%. Desigur că actuala guvernare USL, care, pentru binele acestei ţări, sper sincer să se sfârşească la 9 decembrie, este preocupată în aceste zile de campanie electorală să promită şi vizavi de pensii ceva măriri substanţiale, dar fără substanţă... că doar n-or fi interesaţi să spună adevărurilor pe nume şi să planifice lucrurile cu 3-4 cicluri electorale în avans!

Trist pentru noi este că, deşi România se află în prezent într-o fereastră de oportunitate deschisă de situaţia demografică, ce i-ar permite o creştere economică accelerată dată de concentrarea populaţiei în grupa de vârstă activă, care e însoţită, teoretic, de costuri reduse pentru un numar mai scăzut al populaţiei de vârstă dependentă (copii, vârstnici), totuşi nu reuşim să fructificăm acest bonus demografic temporar. Cu toate că avem o generaţie voluminoasă numeric în jurul vârstei de 45 de ani, deci la potenţial productiv şi de venituri maxim, noi ne confruntăm cu problema unei rate scăzute de ocupare şi cu o disproporţie vădită între numărul de angajaţi şi cel de pensionari. Altfel spus, nerezolvarea sistemică a acestor deficienţe structurale vor duce, inevitabil, la efecte sociale şi economice presante pe termen lung.

În acest context, inconştientul ori nepăsătorul guvern USL vine şi taie investiţiile, adică tocmai acel sector care ar fi generat locuri de muncă prin care să se facă absorbţia persoanelor active, persoane care, la rândul lor ar fi generat contribuţii la fondul public de pensii pentru susţinerea masei actuale de pensionari, cu diminuarea sensibilă a deficitului fondului. Dar vin iarăşi şi atrag atenţia alegătorilor: cum să-şi fi atras, repede-repede, electorat USL-ul, dacă nu promiţând una şi alta, fără să ţină cont de urmări... După ei, potopul!

Trebuie să privim raţional la tendinţele demografice accentuate de îmbatrânire a populaţiei României. Cu toate că, în momentul de faţă, România are o populaţie mai tânără decât marea majoritate a statelor europene, în următorii 50 de ani va ajunge în grupul ţărilor cu cea mai îmbătrânită populaţie. Conform prognozei Comisiei Europene, până în 2060 atât proporţia tinerilor, cât şi cea a populaţiei active va scădea cu cca. 38%, în timp ce populaţia de 65 ani şi peste va ajunge să reprezinte aproape 35% din populaţie. Segmentul de peste 80 ani de ani va fi mai numeros (13,3% din total populaţie) decât copiii între 0-14 ani (11,8% din total populaţie).

În acelaşi orizont de timp şi în lipsa unor măsuri potrivite de ocupare, problemele actuale din zona pieţei muncii vor persista pe termen lung. Rata mică a ocupării, sub media europeană, nu se va ameliora de la sine în următoarele decenii. Mai mult, din estimările Comisiei Europene, România este singura ţară din U.E.  în care se prognozează, pe termen lung, o scădere a ratei de ocupare sub nivelul actual ! La această situaţie contribuie substanţial şi subocuparea din zona rurală, pentru care nu s-au conturat încă soluţii realiste şi eficiente.

Aceste premize mi-au conturat una din direcţiile de interes pentru viitoare iniţiative legislative, dacă îmi veţi acorda încrederea de a vă reprezenta în Parlament în calitate de deputat.

Nu sunt un susţinător al ideii că problemele din piaţa muncii din zona rurală se vor rezolva  printr-un proces natural de urbanizare... consider această concepţie complet nerealistă din prisma faptului că procesul de urbanizare a mediului rural este unul extrem de lent şi probabil într-un orizont de 50 de ani România va ajunge la nivelul actual de urbanizare a ţărilor vest-europene. Și asta în principal din cauza 

specificului dezvoltării comuniste de după 1950 (urbanizare și industrializare forțate, mult peste ritmul în care survin aceste schimbări în mod firesc în societăți libere)... apoi reculul survenit dupa 1989. România nu mai poate parcurge azi traseul uzual al tranziției demografice specific statelor în curs de dezvoltare, în care scăderea natalității se produce în paralel cu creșterea economică și generează prosperitatea familiilor. România a ratat potențialul economic pozitiv al tranziției demografice, căci aceasta s-a produs în perioada regimului comunist și imediat după, iar astăzi ne-a rămas să ne confruntăm doar cu efectele secundare, adverse ale acestei tranziții.

În această situație, rata de dependență a sistemului public de pensii (adică raportul dintre numărul de pensionari de stat și numărul total de contribuabili la sistem) pleacă de la un nivel defavorabil, respectiv de la 0,85 pensionari/contribuabil în 2010 și va ajunge la 1,5 pensionari/contribuabil în 2060. Ori, deși are una dintre cele mai tinere populații din Europa, Romania are un deficit imens la fondul public de pensii. Aceasta se datorează și faptului că, pe partea de venituri, statul român este un colector slab. Înregistrăm evaziune fiscală la colectarea CAS, iar subvențiile de la bugetul consolidat sunt greu de acoperit în condițiile în care capacitatea administrativă este slabă.

Istoria post-decembristă ne-a demonstrat că pensiile au fost întotdeauna un mijloc de obținere, de către partidele la putere, a votului pensionarilor prin propuneri sau decizii populiste ce nu puteau fi susținute financiar. Știm și că jocul populist a avut un impact financiar major, a fost un joc costisitor și periculos, și noi, reprezentanții ARD, nu mai vrem să acceptăm acest joc murdar și riscant pentru echilibrul fondului public și chiar a întregii economii. Vrem să tratăm pensionarii cu respect, vrem să le prezentăm situația în mod realist și transparent și îi putem asigura de eforturile noastre susținute pentru ridicarea nivelului de trai în contextul unei creșteri economice sănătoase.

Aș dori, din tot sufletul, să nu mai văd reprezentanți iresponsabili ai USL și PP-DD tratând pensionarii ca “masă de manevră” utilă doar în ziua votului și facil de amăgit ulterior. Invit ferm reprezentanții și candidații demagogi din USL (PSD+PNL+PC) și PP-DD să se abțină de la promisiuni ce pot aduce voturi pe termen scurt, dar ar expune întregul sistem riscului de colaps. Situația dificilă a pensiilor în România nu mai permite niciun derapaj de la asigurarea echilibrelor posibile în contextul economic și demografic existent. Mai mult, consider necesar ca direcțiile principale de politică publică privind pensiile să fie agreate consensual și responsabil de principalele partide politice, astfel încât schimbările de la guvernare să nu pună sub vreun risc linia generală de politică publică de echilibrare.

Poate am intrat mai mult în detalii și am extins puctul meu de vedere cu privire la tema sensibilă a pensiilor, însă era necesar pentru a-mi argumenta strategia ce o voi urma în mandatul pe care numai dumneavoastră, alegătorii, mi-l puteți încredința. Mai departe este responsabilitatea fiecarui votant să descurajeze orice tendință populistă și să voteze conștient pentru mai binele personal și al acestei națiuni. 

Imnul meu electoral

Am incercat sa transmit un mesaj de suflet si prin imnul meu electoral. Cateva dintre lucrurile care ma reprezinta sunt cuprinse in putinele versuri. Il puteti asculta accesand link-ul de mai jos:

http://soundcloud.com/raul-ro/irimie-mircea-deputat-2012

Pentru alegatorii mei

Dragii mei alegători,

Vă cer puţin din timpul dumneavoastră pentru a vă convinge că putem construi împreună România dreaptă. Cred şi pot să devin reprezentantul dumneavoastră de încredere.

Ştiu că promisiunile politicienilor şi toate spectacolele mediatice au devenit parte din cotidian, tinzând spre deşertăciune. Este timpul să construim o nouă clasă politică, formată din oameni puternici, pregătiţi, oneşti, care să reprezinte în condiţii de transparenţă şi eficienţă votul primit de la cetăţean.

Eu, Mircea Vicenţiu Irimie, candidez cu sufletul deschis. Devotamentul meu este faţă de adevăr şi bine. Aşa înţeleg să dau preţ vieţii mele.

Am cunoscut prosperitatea ca întreprinzător privat, am cunoscut şi frământarea problemelor economice determinate de un stat nedrept prin prevederile sale desprinse de realitate. Am luat-o de la capăt şi nu mi-a fost teamă să găsesc noi soluţii pentru afacerea pe care am gândit-o împreună cu familia mea. Familia este valoarea mea de căpătâi, este pilonul meu de stabilitate, oaza mea de linişte şi puterea de a continua, oricât de multe dificultăţi aş întâmpina.

Viaţa mi-a acordat şansa de a avea o ascensiune politică prolifică. Prin votul turdenilor am devenit consilier local al municipiului Turda, în mandatul 2008-2012, iar din vara acestui an, încrederea lor mi-a reînnoit mandatul. Am reprezentat Turda ca viceprimar timp de 4 ani, perioadă în care uşa biroului meu a fost deschisă mereu pentru cetăţenii mei, la problemele cărora am căutat soluţii, în parteneriat cu primarul Tudor Ştefănie. Am pus în slujba publică toată priceperea şi dăruirea mea. Am avut onoarea de a mă implica direct în numeroase proiecte destinate comunităţii: infrastructură, cooperare interregională, turism, meşteşuguri tradiţionale, educaţie, sport. Am pus suflet în problema fiecăruia şi în fiecare lucru bine făcut.

Candidatura pentru un loc în Camera Deputaţilor este o misiune de onoare, însă presupune o competiţie strânsă, într-o companie selectă.

Dincolo de promisiuni, eu vin cu o ofertă deschisă pentru a pune umărul la construcţia unei Românii în care munca este răsplătită după merite, în care solidaritatea cu cei aflaţi la nevoie nu este o himeră. Cred într-un stat corect, european, care îşi serveşte cetăţenii şi le respectă demnitatea umană. Şi eu aştept, la fel ca dumneavoastră, ca valoarea taxelor şi a impozitelor să fie redusă în paralel cu creşterea gradului de colectare, ca antreprenorii care investesc în forţa umană şi creează locuri de munca să scape de birocraţia şi de instabilitatea legislativa. Vreau ca bunăstarea clasei de mijloc să redevină posibilă.

Visez ca Turda să îşi împlinească menirea de oraş turistic, modern, capabil să valorifice resursele sale de sănătate. Cred în posibilitatea satelor româneşti de a se dezvolta pe principiul gospodăriilor tradiţionale sau ecologice, al pensiunilor, valorificând specificul local. Ştiu că agricultura este şansa noastră pentru a ne asigura o hrană autohtonă, cu gust autentic şi sănătos. Am soluţii pentru ca tinerii noştri să rămână acasă, contribuind cu pregătirea lor la dezvoltarea durabilă a comunităţilor din care fac parte. 

Am ştiut întotdeauna să ascult vocea celor care m-au votat şi voi rămâne un reprezentant deschis spre solicitările dumneavostră, iar aceasta este o misiune de credinţă pentru mine.

Mai presus de toate, vă propun să fim uniţi, să fim loiali unii altora, pentru a reporni inima României. Vă ofer devotamentul meu şi vă cer încrederea aplicată pe buletinul de vot, în 9 decembrie.

Dumnezeu să binecuvânteze comunitatea noastră din inima Transilvaniei şi fie ca acţiunile şi proiectele noastre să conducă spre prosperitatea întregii noastre naţiuni.

Cu inima deschisă şi cu deosebit respect, al dumneavoastră,

Mircea Vicenţiu IRIMIE

candidat în Colegiul 8, Camera Deputaţilor